Utilitatea crizelor

criza, perete, fara iesire, cenusiu

Sunt momente în viață în care suntem pur și simplu zdruncinați de ce se întâmplă, parcă ne-ar scutura cineva ca să ne trezim, ca să privim la propria noastră viață și să VEDEM dacă ne place ce avem în ea. În aceste momente unele din emoțiile blocate demult pur și simplu se revarsă și ne copleșesc. Dacă evenimentele sunt îndeajuns de intense, nu vom putea controla propriile trăiri și emoții, acestea vor ieși șuvoi. În aceste momente se află ascunsă o comoară enormă – este ca și cum ne-am rupe în două ca mai apoi să avem șansă să ne lipim la loc mult mai armonios. Doare, da, știu, nu ne dorim să avem astfel de momente, mai ales că riscăm să nu reușim să ne lipim la loc mai armonios. Dacă se ajunge totuși aici înseamnă că altfel nu se putea, sau am tot evitat sau amânat să demarăm cu proprie voință procesul de ”punere la loc”. Este ca și cum ai fi o casă făcută nu foarte bine, cu goluri undeva aproape de temelie, cu pereți nu foarte drepți și siguri. Îți este frică să nu cumva să cadă și adaugi proptele, cârpești pe unde și unde, o păzești cum poți, este casa ta, îți este dragă așa cum este. Gândul de a o face de la 0 ți se pare prea îndrăzneț dar și cu multe costuri care crezi tu că nu se merită. Dacă vei observa ce șansă au acele câteva furtuni extreme din viața ta ca, după ce îți revii un pic să o reconstruiești, vei fi recunoscător furtunilor. Dacă însă te vei bate cu furtuna, o vei da în judecată (pare absurd nu? totuși des facem asta când anumite circumstanțe devin furtună pentru noi…), vei sta pur și simplu fără casă, sau o vei reconstrui la fel de necalitativ și fără a te gândi prea mult la găurile rămase în pereți, resemnându-te în fața riscurilor ca furtuna să reapară, experiența nu te va învăța mare lucru. La fel un risc ar fi să încerci să faci ceva ca să salvezi situația ÎN TIMPUL FURTUNII. Nu are sens și este și riscant, în timpul furtunii ar trebui să stai cuminte și să aștepți, având grijă de tine, atât. După care poți plânge după pierderi, poți să ceri ajutor pentru un proiect mai bun, te poți odihni un pic. Dar reconstrucția va fi totuși treaba ta, vei putea primi ghidare, totuși piatra va fi vechile experiențe, proprii, doar că aranjate diferit deja. Experiențele străine nu se potrivesc, te poți uita la casele din jur ca să înțelegi ce ai vrea să înveți, dar nu vei putea potrivi în pereții proprii experiențe străine, oricât ar părea acestea de frumoase.

Pentru că acele case, străine, pot servi doar ca un fel de desen frumos, cărămizile sunt însă părți din tine, nu se pot împrumuta. Sunt sigură că știi oameni care mai tot timpul sunt în reparație, după vreo furtună, tot neacceptând să-și facă o casă bună, în sfârșit. Sunt unii care au bună și sigură o parte a casei, alta fiind tot timpul aproape de a se dărâma. Sper că ai înțeles deja că deși ne obosesc, ne derutează și ne fac să ne simțim confuz, furtunile sunt bune, cel puțin pentru a ne trezi și pune pe treabă. Așa suntem noi oamenii de obicei, până nu ne scutură ceva, trăim pe jumătate adormiți…

Comentarii:

Adaugă comentariu nou