De ce este scumpă psihoterapia?

pret monede

 

Este o temă veche, dintotdeauna prețul pentru o ședinDe ce prețul ședințelor de psihoterapie este atât de mare?ță de psihoterapie a părut mare în contextul social-economic. De ce depinde acest preț? Oare noi, psihologii și psihoterapeuții ne lăcomim și nu știm în ce țară trăim? Oare ni se pare normal să cerem un preț atât de mare de la cei care și așa au o viață nu tocmai dulce (o perioadă mai grea…)? Oare nu ne mai săturăm de bani? Oricine poate să stea în fotoliu și să dea sfaturi, ce fac oare psihologii/psihoterapeuții atât de special?

Da, acestea sunt doar câteva dintre frazele citite prin grupuri referitor la prețul pe care „îndrăznim” să-l cerem. Aș vrea să aduc ceva mai multă claritate de unde pornește acest preț și de ce nu avem cum să cerem unul mai mic (asta ar face rău și nouă și clienților, veți vedea de ce).

Voi descrie doar câțiva dintre cei mai importanți factori, cel puțin așa cum îi văd eu, mai sunt și alții cu siguranță, tind să aduc mai multă claritate aici pentru că pare necunoscut pentru mulți oameni care nu au avut un contact direct cu fenomenul.

1.                      Formările sunt extrem de scumpe. Poate mulți știu despre medici, că aceștia învață mulți ani și după ce devin medici mai sunt nevoiți să facă anumite formări, specializări, ca să fie experți recunoscuți. Mai sunt însă și alte domenii în care, dacă dorești să fii bun, trebuie să înveți, iar aici nu mă refer la masterate, sau doctorate, care desigur costă, aici mă refer la formări. Nu știu dacă aveți idee că pentru a face o formare sunt necesari câțiva ani (4-5) și câteva mii de euro. Dacă mai luăm în calcul deplasările (pentru cei care fac formările în străinătate sau pentru conferințele/modulele care au loc în străinătate), zilele libere luate de la serviciu, și alte compromisuri care costă, ajungem la sume chiar frumoase. Veți spune că putem să nu facem aceste formări, dar oare doriți să mergeți la specialiști care au făcut doar facultate și poate masterat? Sunt sigură că nu, pentru că este o diferență de profesionalism și e mare. Nu zic, se merită, este alegerea noastră și nu regretăm, doar că ar fi bine să fie și clienții conștienți de prețurile unui nivel sau altul.

2.                      Chiria spațiului. Una din cele mai mari provocări pentru un psiholog/psihoterapeut este spațiul în care au loc ședințele. Acesta poate costa cam 30% din costul achitat de client sau, poate costa alte servicii prestate de psiholog/psihoterapeut companiei/organizației care îi oferă spațiu. Sunt mulți specialiști care se desfac în patru ca să aibă destule ședințe lunar, ca măcar să depășească dublu prețul achitat pentru chirie. Cei „norocoși” care au un spațiu la propriul serviciu sunt nevoiți să facă multe compromisuri și favoruri șefilor, pentru a păstra această posibilitate.

3.                       Ca să devii un expert în domeniu, pentru a-ți permite să ceri un preț bun, este necesar să ai cel puțin 5 ani de experiență (iar timpul în care faci facultate și masterat se iau în calcul doar dacă reușești să lucrezi în domeniul consilierii, iar asta nu prea este posibil în primii ani). Este o perioadă necesară pentru a forma anumite abilități, o perioadă când pur și simplu te ții cu dinții de dorința de a deveni bun, de a-ți face bine treaba, pentru că de altceva nu prea ai de ce. Pentru mulți dintre noi durează mult mai mult, asta pentru că serviciul nu este legat direct de consiliere, deci pur și simplu căutăm posibilități pe lângă acesta.

4.                      Promovarea este necesară și ea, nu cunosc pe nimeni care este recomandat din start, fără a se promova vreodată cumva. Aici mă refer la creat materiale utile pentru toți, la blog, activitatea pe rețele de socializare, în sfârșit la un site, care costă timp, voință, autodepășire, creștere interioară (uneori dureroasă), greșeli, greble și… bani. Puțini fac calcule referitoare la timpul de lucru necesar pentru această parte, la o estimare aproximativă totuși, putem să ne dăm seama că aceste lucruri depășesc (cam un raport de 70/30) timpul „la vedere” de lucru. Cineva mă întreba recent dacă ofer și servicii gratuit. Da, ofer mult conținut gratuit, sper eu necesar și util.

5.                      Arderea profesională este unul din riscurile principale în această specialitate, iar pentru a nu risca prea mult și pentru a avea șansă să rămânem buni din toate punctele de vedere, cât mai mult în domeniu, suntem nevoiți să facem puține ore pe zi. Știu că unii fac calcule pentru câte ore/câți bani reușim să facem, pe lângă faptul că nu reușesc să țină cont și de alte cheltuieli, aceștia nu prea înțeleg că nu avem cum să lucrăm 8 ore pe zi. Dacă sunt persoane care reușesc să facă atât de multe consilieri, sunt sigură că se va arde foarte curând sau… nu se implică. Oricât de ușor ar părea din exterior (să stai în fotoliu, să asculți și să dai sfaturi…) este o muncă foarte dificilă, care ne consumă, nu avem cum să o facem bine dacă am primi oamenii ca pe bandă rulantă.

6.                      Am lăsat pentru final un factor foarte important care face ca serviciile psihologice să fie atât de scumpe dar care este practic invizibil pentru cei mai mulți. Instrumentul pe care îl folosim noi pentru a fi utili oamenilor este propriul psihic. Este necesar de mult curaj ca atunci când vine cineva, să oferim spațiu în propriul nostru psihic pentru a crea spațiul terapeutic. Pe lângă formări, avem nevoie să avem mare grijă cu acest instrument, este necesar să fie cât mai curat, să poată conține multe informații pline de emoții neprelucrate, fără a se deteriora. Oferim pur și simplu o parte din noi, spre folosire, pentru a crea cât mai multă siguranță fiecărei răni aduse la suprafață. Este riscant? Da, cu siguranță este, se merită? Eu zic că da, voi cum credeți?

Ținem minte unde locuim, ce salariu au oamenii, că aceștia și așa nu sunt într-o situație prea fericită, totuși dacă am scădea prețurile ca să fie accesibile și ca oricine, oricând să-și permită, pur și simplu nu am face față. Oare societatea noastră are nevoie de psihologi robotizați, care nu mai pot simți, nu se mai pot implica?

Plus la asta, cât de valoroasă ar părea ora petrecută în cabinet, pentru client? Oare acesta s-ar implica împreună cu psihologul, cot la cot ca să schimbe ceva, dacă ar costa foarte puțin?

Nu știu, sunt întrebări deschise încă la acest capitol, vă invit și pe voi să vă gândiți, este absolut gratuit.

 

Comentarii:

Adaugă comentariu nou