Când dragostea doare

durere, alb-negru, singuratate

Am nevoie de tine ca de aer.

Nu pot respira fără tine.

Doar prin tine pot să trăiesc.

Dacă pleci, viața mea nu mai are nici un sens.

Vă sună cunoscut?

Este despre dragoste? Ba nu, este despre dependență, care deși începe cu „d” nu este nici pe departe același lucru. S-a scris foarte mult despre dragoste și îndrăgostire, despre ce ar însemna dragoste adevărată, despre dependența de o altă persoană, în care am vrea să ne regăsim total. Doar că lucrurile nu par să se schimbe în bine, piesele din topuri ne cântă despre aceeași durere. Prin diverse formulări, transmit aceleași lucruri, cât de mult doare dragostea și cât de mult suferim din cauza ei.

Căutarea unui partener pentru a ne îndrăgosti, de cele mai multe ori este și ea despre evitarea unei dureri. Nu ne îndrăgostim oricum și în orice moment, ci atunci când golul pe care îl simțim în interior devine greu de suportat, deși în acele momente nu ne dăm seama despre asta. Dacă nu credem că am fi îndeajuns, că am fi plini în interior și fericiți în acest moment, se creează un gol perceput pe care tindem să-l compensăm. Nu de fiecare dată vom alege o altă persoană pentru asta, există la alegerea noastră sortiment bogat de substanțe și activități. Totuși, unii dintre noi preferă oamenii. Iar în dependență de golul pe care îl percepem vom alege partenerul, ca să-l umplem cu „substanța potrivită”.

Uneori simțim că nu avem destulă încredere, deci alegem o persoană care ni se pare nouă foarte încrezătoare. Uneori parcă am avea nevoie de puțin curaj în plus, deci alegem un curajos/o curajoasă. Uneori ne uimește și ne cucerește calmul și echilibrul cuiva pentru că nu reușim să le găsim în noi.

Chiar dacă o astfel de relație poate începe frumos și pare a fi despre fericire în cuplu, nu întotdeauna este așa, mai ales dacă nu suntem conștienți de procesele care au loc. Poate vă întrebați ce are partenerul din asta, de ce ar intra într-o relație de acest gen. Voi relata doar 2 dintre multiple motive.

  1. Dacă eu nu cred că sunt încrezător/oare, faptul că mă vede cineva astfel, îmi va confirma și îmi va întări, măcar și temporar această încredere.
  2. Cel „adorat” percepe și el un gol interior pe care și-l umple cu admirația îndrăgostitului.

Spuneam mai sus că sunt riscuri ca o astfel de relație să nu aibă un final prea fericit, la fel ca începutul mai ales pentru că nu suntem conștienți despre ce ne împinge și acum, la etapa de început nici nu vrem să fim conștienți, amețeala asta este prea plăcută ca să vrem să ieșim din beție.

Conștientizarea vine mai târziu, atunci când începe să doară, dar la fel ca în cazul mahmurelii, mai degrabă vrem să scăpăm de simptome decât să ne dăm seama ce le-a provocat cu adevărat. Începe să doară de fiecare dată când există riscul ca amețeala să se risipească. Atunci apare golul greu de suportat, atunci devine greu de respirat și de imaginat propria viață fără de celălalt.

„Nu mai ești cum ai fost, m-ai trădat, cum ai putut?” Sunt doar încercări de a plasa, din nou, centrul universului propriu în celălalt. Chiar dacă acum este văzut negativ, persoana rămâne mai importantă decât mine, atenția mea este îndreptată total acolo.

Momentele când distanța (fizică sau emoțională) doare, sunt cele mai potrivite să ne oprim un pic. Durerea este o șansă să ne privim în interior și să vedem de ce avem nevoie de atâta dramă, de ce ne atrage să plasăm iar și iar fericirea în exterior. Dacă nu ne lăsăm timp, dar căutăm soluții cum să scăpăm de ceea ce doare atât de mult, dacă ne grăbim să ne luăm următoarea doză (să ne împăcăm sau să căutăm altă țintă pentru îndrăgostire) vom rata șansa de a ne face bine cu adevărat.

Golul nu poate fi umplut din exterior, dacă organul interior de creare a dragostei nu funcționează, nici un transplant nu va ajuta.

Dacă simți că ești implicat/ă într-o relație dependentă și vrei să faci ceva în legătură cu asta, poți apela la psiholog aici.

Comentarii:

Adaugă comentariu nou