Despre iertare, altfel

suparare, tristete

De ce a ierta nu este în orice moment benefic pentru noi și pentru cel care ne-a „greșit”?

Chiar dacă se vehiculează peste tot că pentru a ne elibera și a ne simți bine TREBUIE  să iertăm, uneori este prea devreme să facem asta. De ce? Pentru că astfel, în anumite momente ne trădăm singuri pe noi. Ar fi ca și cum, fiind copii și fiind loviți/jigniți de cineva din afara familiei, veneam acasă să ne plângem părinților iar acolo auzeam un „probabil ai făcut și tu ceva, că doar nu ești sfânt!” ca răspuns.

Este important să rămânem de partea noastră și să nu ne dăm asemenea răspunsuri nouă, atunci când vrem, neapărat și urgent, să iertăm pe cineva. Dacă am fost răniți și nu auzim copilul care se plânge, riscăm să îl agresăm noi înșine, dacă îi dăm dreptate agresorului.

A ierta la nesfârșit să nu fim respectați și să fim abuzați este un abuz asupra noastră.

Avem dreptul la furie, avem dreptul să ne îndepărtăm. Nu este necesar să avem răbdare cu tot și cu toate, asta ar fi masochism, nu bunătate.

Când ne întoarcem cu fața spre cineva care ne face mai degrabă rău decât bine, ne întoarcem cu spatele spre copilul rănit din noi înșine.

Am învățat asta când eram mici, pentru a supraviețui, altfel nu era posibil atunci, acum am crescut și a devenit o alegere, ce-i drept nu întotdeauna o alegere conștientă.

Ca să fie un proces sănătos și în ritmul potrivit, în loc  să cauți meditații despre iertare pe youtube, mai bine te-ai conecta cu partea din tine care a fost rănită și i-ai adresa următoarele întrebări:

  •   Cum te simți?
  •   Ce anume te-a rănit?
  •   Ce nevoie ți-a fost încălcată?
  •   Ce pot să fac pentru tine acum, după ce totul deja a avut loc?
  •   De cât timp vei avea nevoie ca să îți revii/să te simți mai bine?

Iar după ce afli răspunsurile, să asiguri acea parte că vei fi oricum alături, de partea ei, de partea ta, chiar în momentele în care supărările nu vor avea sens.

Dacă ai curaj, după aceasta, explorează mai adânc ca să descoperi:

  •         Pe cine de fapt ești supărat/ă. Aici ar fi bine să cauți în trecut peroane care ți-au provocat emoții/stări asemănătoare și să mergi până la cele mai îndepărtate momente în care ai simțit asta.
  •         Care este conflictul interior creat, pentru că sigur este unul. Este o parte din tine care încă se simte neputincioasă și lipsită de apărare în fața unor stimuli exteriori asociați, iar alta care nu recunoaște și nu se implică în ceea ce simte prima, pentru că asta ne-ar face extrem de vulnerabili și fragili. Aceasta a doua parte vrea să fugă din sine, să evite durerea și pentru asta se asociază cu agresorul exterior și devine abuziv pentru propria persoană.

Dacă îți dai timp, atenție și răbdare ție, vei vedea că iertarea va veni de la sine, ca o etapă firească, doar că va fi efectul împăcării cu tine, integrării și echilibrării părților din tine.

Sper să-ți fie cu folos, deși știu că nu este ușor să și aplici!

M-aș bucura ca următoarea dată când vrei să ierți, să te gândești dacă nu cumva îți faci un deserviciu ție, alegând să iei cuiva apărarea.

 

 

Comentarii:

Adaugă comentariu nou