Masa de sărbătoare și spațiul din relații

Masa de pasti

 

Este o perioadă frumoasă și emoționantă a anului, ne revedem cu oameni pe care nu i-am mai văzut demult. Tradiții care ne fac să ne simțim mai aproape și…

Mă întreb dacă v-ați gândit vreodată de ce anume când ne revedem cu cei din familia de origine, sunt neapărat prezente mese festive cu de toate, inclusiv destul de mult alcool.

Eu m-am gândit, iar în concluzie, am structurat un articol care poate fi dureros pentru unii dintre noi, dar și revelator, pentru cei curajoși.

Reunirile în general nu sunt doar despre conectare, adevărată, frumoasă, reconfortantă.

Reunirile sunt și despre redeschiderea unor vechi răni, care au rămas acolo, ascunse, dar nevindecate.

Dacă am plecat departe dar nu am schimbat nimic, după primele emoții de bucurie, de regăsire și de siguranță pe care le găsim, revin și durerea de a nu fi fost (îndeajuns de) iubit, de nu avea un loc bun în sistemul familial, de a fi respins, de a nu fi acoperit așteptările… Pe de altă parte, ceilalți membri, într-o familie disfuncțională se simt și ei nu prea confortabil, deci simțul vinovăției pentru continuarea nefericirii lor revine și ea, o dată cu revederile.

Sunt pesimistă?

Dar oare nu ați simțit nimic din ce scriu eu aici, niciodată?

Chiar dacă avem impresia că, plecând, vom găsi o lume schimbată la întoarcere (care pare schimbată la distanță, când durata convorbirilor și interacțiunilor este destul de scurtă ca să iasă la suprafață doar aspectele de fațadă), intuim că nu va fi așa.

Atunci avem nevoie ca spațiul dintre noi toți să fie umplut cu…

Mese, în loc de conexiune;

Cu mâncare care va acoperi neajunsul de afecțiune, care este, dar care vine împreună cu resentimentele;

Cu idei despre „de Paști nu este voie să ne supărăm” pentru a ne păzi de posibilele răzvrătiri;

Cu amintiri înjumătățite despre oameni care au fost și nu mai sunt, pentru că despre cei plecați, nu este voie să vorbim rău;

Și desigur cu mult alcool, pentru a ne amorți rănile care se răscolesc, pentru a avea curaj să vorbim lucruri pe care le tot repetăm în minte, pentru a avea senzația că între noi este foarte multă apropiere…

Știu, poate părea cel puțin dur ce spun aici, dar oare am avea nevoie de atât de multe discuții „importante” despre mâncare, succesele rudelor și ce au mai făcut ne-rudele, dacă nu ne-ar fi frică să deschidem teme cu adevărat profunde, despre neam și autodistrugerea lui, despre secretele și temele tabu care stau la pândă ca niște fantome?

Toate sărbătorile sunt făcute în jurul mâncării și a băuturii, atenția ne este distrasă de acestea, simțurile sunt amorțite de acestea. Dacă vrem să negăm în continuare faptul că funcția acestei risipe nu este doar despre a ura belșugul, vom nega asta. Poate fi prea dureros să ne dăm seama că pentru mulți dintre noi „acasă” este și despre amintirea durerii a deznădejdii și a neputinței, simțite acolo.

Foarte mult mi-aș dori ca din ce în ce mai mulți să putem crea spațiul dintre noi din conexiune, deschidere și compasiune - adevărate.

Așa ne-am da seama că nimic din ce este pe masă, nu are mai mare importanță decât noi.

Să aveți în continuare sărbători în armonie, mai întâi cu voi, după care și cu ceilalți!

 

 

Comentarii:

Adaugă comentariu nou