Simptomul ca ghid în calea către sine

fata in flori

 

Orice simptom fizic sau psihic, este o încercare a organismului de a reface un echilibru pierdut. Chiar dacă nu pare, ceea ce numim noi disconfort, durere sau simptom, în sens mai larg, este mai degrabă un semnal al sănătăţii noastre decât al bolii. Există un factor care a dus la crearea temporară a unui dezechilibru şi există o reacţie, firească şi sănătoasă de a reface armonia interioară. Sunt mai multe capcane în care putem nimeri, încercând să reglăm din exterior lucrurile şi să „revenim la normal”.

  • Vrem cu tot dinadinsul să scăpăm de simptom, fără a lua în considerare ceea ce este susţinut pe acesta. Dacă de exemplu am lua fumatul ca simptom, cu siguranţă acest comportament ne aduce eliberarea, chiar dacă temporară de anumite tensiuni interioare pe care nu le putem suporta. A scăpa de acest comportament, chiar dacă poate părea un lucru cu efecte benefice pentru corp, pe termen lung, înseamnă a ne confrunta direct cu ceea ce a „calmat” simptomul. Este ca şi cum avem o casă a cărui perete dinspre nord (o analogie pentru gestionarea furiei, de exemplu) se dărâmă şi am ales anumite proptele pentru a preveni un dezastru. Dacă luăm proptelele spunând că acestea încurcă altor procese, este bine să ţinem cont de superficialitatea măsurilor.

  • Ne comportăm ca şi cum simptomul este ceva rău, nedorit şi de respins, în căutarea soluţiilor. Ne luptăm cu simptomul şi nu auzim corpul care insistă prin diferite modalităţi „negative” de a ne arăta mesajul din spatele reacţiilor sale.

  • În loc să ne provoace mai multă iubire şi acceptare de sine simptomul ne îndepărtează de propria persoană şi de propriul corp şi ne face să avem o atitudine de respingere şi de lipsă de respect sau chiar de ruşine faţă de noi înşine. Aici un rol important în are cultura de secole în care trăim şi care propagă ideea că a fi într-o oarecare măsură în neputinţă este egal cu a fi slab, iar slăbiciunea este pedepsită prin excludere. Se acceptă doar puterea, vigoarea, energia debordantă a corpului şi psihicului tânăr, de luptător. Preluăm atitudinea socială faţă de partea rănită şi neputincioasă din noi şi deci o respingem, pentru a reuşi să fim acceptaţi de ceilalţi, fără ea.

  • Avem impresia că, o dată cu găsirea cauzei din spatele unui simptom, în interior va avea loc un declic grandios şi armonia se va întâmpla de la sine. „Aha-ul” are şi el un rol important în drumul spre vindecare, dar nu poate să ajute decât dacă ne schimbăm profund atitudinea faţă de noi şi rolul nostru în lume, gândurile, comportamentele şi mai ales, cât de conştienţi vom rămâne pe viitor în ceea ce priveşte alegerile pe care le facem. Înţelegerea cauzelor nu duce la înlăturarea lor. Este ca şi cum ne-am da seama că ţiuitul în urechi ne este cauzat de sunetele stridente din fabrica în care lucrăm şi ne aşteptăm să treacă, doar pentru că am înţeles, fără să îndepărtăm sursa.

  • Punem alte proptele. De cele mai multe ori am auzit anume despre acest fenomen, nu pentru că este cel mai prezent ci pentru că este cel conştientizat, deşi parţial: „Tratez una şi mă îmbolnăvesc de alta!” Cred că vă este foarte cunoscută afirmaţia, mai ales când tratamentul este unul clasic. Acest fenomen se întâmplă pentru că am nimerit în cel puţin o capcană descrisă mai sus. Modalitatea de a trata se bazează pe felul în care înţelegem simptomele, atitudinea faţă de noi înşine şi resursele interioare ale părţii sănătoase din noi. Desigur dacă tratăm în corp ceea ce a apărut în psihic, cu instrumente care reglează efectele, cauzele vor erupe în alte zone. Este ca şi un izvor subteran al cărei gură de la suprafaţa pământului a fost astupată, va găsi o cale...

    Cred că această temă poate fi descrisă la nesfârşit, totuşi adevărata căutare ar trebui să fie continuată în interior, eventual cu ajutorul unui specialist, nu în cărţi şi articole. O hartă cu primele indicii despre începutul acestei căutări pot fi următoarele întrebări:

- Ce atitudine am faţă de ceea ce se întâmplă cu mine?

- Dacă acest simptom ar fi un personaj, cu ce ar semăna? Ce formă are? Ce culoare? Ce mărime? Ce textură, greutate? Cum este la atingere? Ce temperatură are, este rece, cald fierbinte?

- Ce mesaj vrea să-mi comunice?

- Ce dezechilibru a creat acest simptom?

- Ce/cum pot echilibra diferit, prin metode sănătoase pe termen lung, astfel încât să nu mai am nevoie de simptom?

 

Ştiu, nu este o cale simplă, dar fiecare pas făcut, aduce bucuria de a recăpăta controlul asupra propriei persoane şi încrederea în puterea interioară, care poate fi recăpătată, chiar dacă nu imediat.

Să vă fie cu folos!

P.S. Dacă aveţi nevoie de ghidare şi ajutor specializat, puteţi apela pentru a vă înscrie la o primă şedinţă de psihoterapie.

 

 

Comentarii:

Adaugă comentariu nou